Contabilitatea degestiune sau Contabilitatea costurilor

Metoda Globala; Metoda pe faze; Metoda pe comenzi; Metoda standar-cost; Metoda Georges Perrin; Metoda ora-masina; Metoda Direct costing.

Moderators: crstmol, ragazza_esuberante

Post Reply

Definiti continutul contabilitatii de gestiune

Poll ended at Sun Sep 21, 2008 8:34 am

1.Contabilitatea de gestiune = Evaluarea costurilor
0
No votes
2.Contabilitatea de gestiune = Calculatia stocurilor
0
No votes
 
Total votes: 0

C.M,DRAGANELLO
Coffe-drinker
Posts: 22
Joined: Sun Jan 13, 2008 10:39 am
Location: Parscov - BUZAU

Contabilitatea degestiune sau Contabilitatea costurilor

Post by C.M,DRAGANELLO » Wed Aug 27, 2008 10:14 pm

2 .Contabilitatea de gestiune =Cost Accounting
Last edited by C.M,DRAGANELLO on Tue Sep 16, 2008 8:34 am, edited 1 time in total.

C.M,DRAGANELLO
Coffe-drinker
Posts: 22
Joined: Sun Jan 13, 2008 10:39 am
Location: Parscov - BUZAU

REABILITAREA CONTABILITATII DE GESTIUNE SI A CALCULATIEI

Post by C.M,DRAGANELLO » Sun Aug 31, 2008 8:56 am

Titlul autorului:
“REABILITAREA CONTABILITATII DE GESTIUNE SI A CALCULATIEI COSTURILOR COMPATIBILE ACQUIS-ULUI COMUNITAR”
Prof.univ.dr.doc.C.M.DRAGAN

1. REGULI GENERALE
Contabilitatea nu are hotare. Limitele ei teoretice, ştiinţifice şi practice sunt fără sfârşit atât în ceea ce priveşte cuprinderea fenomenelor economice cât şi al modului în care ele sunt sistematizate, prelucrate şi prezentate, astfel că, despre ea, niciodată nu poţi să pretinzi că ştii totul.
Companiile, întreprinderile, instituţiile, societăţile de orice fel şi mărime, persoanele juridice din întreaga lume întocmesc „conturi” şi situaţii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informaţii, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, după o metodologie unică - iar aceasta este contabilitatea. Acestea si inca multe altele,sunt doar cateva din argumentele pentru care asistam la o veritabila „ foame de contabilitate” , iar foamea astamparata cu paleative se poate transforma in „foamete.Intre ingredientele minime care trebuie sa se afle pe masa contabilitatii in ansamblul ei,trebuie sa seafle si detaliile ce privesc gestiunea,calculatia,analiza si o carte din care sa citesti mereu actualitatile

Dupa cum se stie,de toata lumea,contabilitatea actuala este organizata in sistem dual, cu doua paliere:
- contabilitatea financiara(sau generala),reglementata prin Directive si numeroase Reguli,,Interpretari,reguli etc. ce formeaza acquis-ul comunitatar,si
- contabilitatea interna de gestiun (analitica - aproximativ).

In legatura cu aceasta din urma -obiect al discutiei noastre - iata ce spune Regulamentul privind aplicarea Legii contabilitatii nr.82/1991(republicata 2008),aprobatprin H.G. nr.704/14,12,1993 (inca in vigoare)la art.105 : "Contabilitatea de gestiune este destinata,in principal,pentru inregistrarea operatiilor privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe destinatii,respectiv pe activitati,sectii,faze de fabricatie,etc,decontarea productiei,precum si calculul costului de productie al produselor fabricate,lucrarilor executate si serviciilorprestate,inclusiv al productiei in curs."

Acelasi Regulament mai spune:
"Modul de organizare a contabilitatii de gestiune este la latitudinea fiecarei unitati patrimoniale,in functie de specificulactivitatii sinecesitatile proprii ale acesteia" .
Dar,in conceptia mea,rolul contabilitatii de gestiune,asa facultative cum pare, creste continuu ,ca o expresie a sporirii autonomiei companiilor,ea avand acum ca scop urmărirea analitică a gestiunii interne a unităţii, calcularea costului stocurilor ca baza a negocierii pretului de vanzare cu potentialii clienti, stabilirea rentabilităţii pe produse, lucrări, servicii; întocmirea bugetelor pe feluri de activităţi,cheltuieli,subunitati,costcontrolul(cea mai eficienta cale de urmarire a costurilor); furnizarea informaţiilor necesare în procesul decizional,etc.astfel ca ea devine tot mai mult o contabilitate a managementului (inclusiv prin capacitatea de conservare a secretului afacerilor).

Sa revenim insa la cheltuieli si apoi la costuri.
Regulamentul mai sus amintit,la art.106,mai spune ca:"Pentru calcularea costurilor de productie,cheltuielile,dupa natura lor,inregistrate astfel in contabilitatea financiara,trebuiesc regrupate in alt mod si anume:
- cheltuieli directe (materii prime simateriale directe,manopera direca,etc).
- cheltuieliindirecte de productie(cheltuieli comune ale sectiei),
- cheltuieli de desfacere;
- cheltuieli generale de administratie.
Cheltuielile directe plus cheltuielile indirecte de productie,repartizate rational asupra produselor fabricate,lucrarilor executate si serviciilor prestate,formeaza costul de productie al acestora! ».
Prin consecinta,cheltuielile de administratie si cheltuielile de desfacere sunte excluse din costul de productie.Deasemeni,nu se includ in costul produselor:
- costul subactivitatii,
- cheltuielile financiare,
- cheltuielile exceptionale.

Remarca : Nimic nu este clar,nimic nu este tabu pentru ca in contextul progresului tehnic contemporan si al pietei libere, eu compania,care am atributul organizarii contabilitatii de gestiune , regrupez cheltuielile dupa criteriile prioritare sau ale preponderentei astfel incat sa-mi dea acel cost care ma intereseaza ,si cand vreau eu.

Pentru a ne descreti fruntile,sa mergeml a Standardul International de Contabilitate nr.2-"Evaluarea si prezentarea costurilor in contextul costului istoric",aprobat in1975 si apoi revizuit si restructurat fundamental in 1993, apoi in 2001 si reproiectat in 2008.



Ideia dominanta conform stadiului actual al dezvoltarii,este aceea ca , daca materialele/stocuri lansate in fabricatie, se prelucreaza trecand prin diverse faze si sectii – la fiecare devenind stocuri cu alta infatisare,utilitate si,implicit,valoare , si tot asa pana la montajul general- insemneaza ca si costul lor pana la operatia finala, nu se poate obtine decat tot prin montaj,dar un “montaj al costurilor « .. De aceea stocurile sunt obiect al contabilitatii de gestiune,cel putin in masura in care avem nevoie de ceva la care sa raportam cheltuielile pentru a afla costul.
Asa ca,in mod firesc, IAS nr.2 incepe cu « evaluarea stocurilor »;
Dar problemele se pun totusi altfel,cel putin sub aspectul dificultatii, asa ca,pentru o mai facila intelegere,mi-am propua sa le prezint,dupa ce am luat in considerare si prevederile altor reglementari de legatura,precum : IAS.21-« Efectele variatiei cursurilor de schimb »;, IAS 23 –« Costul indatorarii « ’, SIC-1 -« Diferite metode de determinare a stocurilor »,etc.
Regula generala este ca : « Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii,precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc in prezent ».


2.COSTUL STOCURILOR ACHIZITIONATE

Costurile de achizitie a stocurilor cuprind :pretul de cumparare,taxe de import si alte taxe (cu exceptia acelora pe care compania le poate recupera de la organele fiscale),costuri de transport,manipulare,depozitare si alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achizitiei de materiale,semifabricate,diverse bunuri sau servicii care devin « stocuri achizitionate « ..Reducerile comerciale,rabaturile si alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achizitie.
Necesitatea determinarii corecte a costului stocurilor achizitionate este ferma,cel putin sub doua aspecte :
- La lansarea in fabricatie stocurile materiale trebuiesc evaluate,iar noi nu stim costul lor exact,intrucat fiecare « sarja “/lot are costul lor.Si atunci standardele prevad ca trebuie folosita o evaluare dupa una din metodele : F.I.F.O.,L.I F.O. sau a Costului mediu ponderat.
- In diferite faze de productie,pentru a determina costul prelucrarii,mai trebuiesc luate in calcul si anumite stocuri aprovizionate,care dau regia sectiei sau a fazei,si care iar trebuiesc evaluate
I.A.S.2 spune ca :
-conform « Tratamentului contabil de baza “ evaluarea stocurilor la iesire ar trebui sa se faca dupa metodele F.I.F.O sau a Costului mediu ponderat ;
- conform “ Tratamentului contabil alternativ “ se poate folosi si evaluarea dupa metoda L.I.F.O.
Corect,gradele de libertate par fara limite,dar,concomitent apar si astfel de intrebari :care,cand,cum,etc,pentru ca ,de la un capat la altul al normelor inernationale de contabilitate razbate o teza fireasca : » de fiecare data trebuie ca specialistul sa aleaga metoda,procedura,varianta care corespunde cel mai bine pentru compania sa astfel incat informatia obtinuta sa fie cat mai fidela,sa reflecte fidel realitatea,si sa mai respecti si principiul ‘ permanentei metodelor’! « .

3.COSTURILE DE PRELUCRARE

Costurile de prelucrare a stocurilor,reprezinta a doua componenta majora a costurilor,si includ cheltuielile direct aferente unitatilor produse,cum ar fi cheltuielile salariale cu manopera directa,dar si alocarea sistematica a regiei de productie,fixa si variabila,de transformarea materialelor in produse finite.
Regia fixa de productie consta in acele consumuri indirecte de productie care raman relativ constanta,indiferent de volumul productiei,cum sunr :amortizarea,intretinerea sectiilor si utilajelor,inclusiv cheltuielile cu conducerea si administrarea sectiilor.
Regia variabila de productie consta in acele cheltuieli indirecte de productie care variaza direct proportional,sau aproape direct proportional, cu volumul productiei,cum sunt costurile indirecte cu materiile si materialele de intretinere,energia motrica,cheltuielile cu forta de munca auxiliara,etc.

Remarca : Sa nu incurcam « cheltuielile » cu « costurile » . CHELTUIALA insemneaza consumuri de munca vie si materializata generate de procesele de productie,comerciale,administratie etc,in timp ce COSTUL rezulta dintr-un ansamblu de proceduri de calculatie si insemneaza acea parte din masa totala a cheltuielilor alocata fabricari sau achizitiei unui produs/marfa,serviciu,lucrare,executate intr-o anume perioada de timp si intr-o anume locatie. Cheltuiala este rezultanta consumului in timp ce costul ester rezultatul « calculatiei ».(Chiar daca in continutul IAS-urilor apar si diverse interferente,ele se datoresc traducerii si nu altor acceptiuni).

Alocarea regiei


. Alocarea regiei fixe de producţie asupra costurilor de prelucrare se face pe baza capacităţii normale de producţie. Capacitatea normală de producţie este producţia estimată a fi obţinută, În medie, de-a lungul unui anumit număr de perioade sau sezoane, În condiţii normale, având În vedere şi pierderea de capacitate rezultată din Întreţinerea planificată a echipamentului. Nivelul actual de producţie poate fi folosit dacă se consideră că acesta aproximează capacitatea normală.
Valoarea regiei fixe alocate fiecărei unităţi produse nu se majorează ca urmare a obţinerii unei producţii scăzute sau a neutilizării unor active. Regia nealocată este recunoscută drept cheltuială În perioada În care a apărut. În exerciţiile În care se Înregistrează o producţie neobişnuit (anormal) de mare, valoarea regiei fixe alocate fiecărei unităţi produse este diminuată, astfel Încât stocurile să nu fie evaluate la o valoare mai mare decât costul lor.
. Regia variabilă este alocată fiecărei unităţi produse pe baza folosirii reale a faciiităţilor productive.

Probleme specifice : Un proces de producţie poate duce la obţinerea simultană a mai multor produse. Este cazul, de exemplu, al produselor cuplate sau cazul În care un produs este principal şi altul este un produs secundar). Atunci când costurile de prelucrare nu se pot identifica distinct, pentru fiecare produs În parte, acestea se alocă pe baza unei metode raţionale, aplicate cu consecvenţă. Alocarea se poate baza, de exemplu, pe valoarea de vânzare relativă pe fiecare produs, fie În stadiul de producţie În care produsele devin identificabile, fie În momentul finalizării procesului de producţie, dar trebuie sa avem in vedere ca exista si produse secundare(nu reziduale .ci secundare ca valoare si pondere).
Prin natura lor, majoritatea produselor secundare au o valoare nesemnificativă. În aceste cazuri, ele sunt evaluate la valoarea realizabilă netă şi această valoare se deduce din costul produsului principal. Ca urmare, valoarea contabilă a produsului principal nu diferă În mod semnificativ faţă de costul sau.


Cheltuieli non-costuri.

In prima parte a acestui compendiu,am aratat care sunt prevederile legislatiei romanesti cu privire la cheltuielile ce nu se include in costul produselor. Iata ce spune despre asta IAS nr.2,art.14. : “Exista si cheltuieli care nu trebuiesc incluse in costul stocurilor ,desi sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei În care au survenit,cum ar fi »:

a) pierderile de materiale, manoperă sau alte costuri de producţie Înregistrate peste limitele normal admise;
b) cheltuieli de depozitare, cu excepţia cazurilor În care astfel de costurisunt necesare În procesul de producţie,anterior trecerii Într-o nouăfază de fabricaţie;
c) regii generale de administraţie care nu participă in mod expres numai la aducerea stocurilorÎn forma şi În locul În care se găsesc În prezent; (atentie deci,regula este ca regia generala de administratie,oricat de mare ar fi ea, nu se include in costul stocurilo/produselor) ;
d)cheltuielile de desfacere.
( N.B.Asa cum am aratat in prima parte a acestui compendiu, legislatia romaneasca pe aceasta problema,corespunde cu prevederile acquis-ului comunitar)

Particularitati

În anumite circumstanţe, costul Îndatorării poate fi inclus În costul stocurilor .(cele ce tin de costul indatorarii,prevazut de IAS-23.).Deasemeni, mai pot fi icluse in costul stocurilor numai si numai anumite cheltuieli de regie si administratie care sunt generate expres si exclusiv de aducerea stocurilor in forma si in locul in care se gasesc in prezent,si daca pot fi usor identificabile ca atare..
Exista si « costul stocurilor unui prestator de servicii”. Ele constau, în primul rând, din manoperă şi din alte costuri legate de personalul direct angajat În furnizarea serviciilor, inclusiv personalul Însărcinat cu supravegherea, precum şi regiile corespunzătoare. Costurile cu personalul angajat În activitatea de desfacere şi administraţie nu se includ, ci sunt recunoscute drept cheltuieli În perioada În care au loc.

4.CALCULATIA COSTURILOR INTRE FILOZOFIE SI PRACTICA


Regulamentul privind aplicarea Legii contabilitatii,amintit mai inainte ,inainte de orice retinand ca prevederile sale sunt exclusiv la latitudinea unitatii, vorberste despre procesul calculatiei costurilor , dupa ce mai inainte a enuntat acele cheltuieli care se includ in costuri si care nu.
“Calculaţia costurilor de producţie(zice Regulamentul la art.109) poate fi efectuată după metoda costurilor standard sau normate, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda globală, metoda costurilor directe sau alte metode adoptate de unitatea patrimonială, în funcţie de organizarea procesului de producţie, specificul activităţii şi necesităţile proprii.”
Nota : daca la aceste “alte” as adauga : metoda tariff-ora masina,metoda Georges Perrin, si metoda PERT-cost , am ajunge la exact aceleasi “metode” pe care le-am invata in urma cu 30-40 de ani la facultate ! Pentru ca,pana si descrierea lor este identica,inclusive prin folosirea unei terminologii perimate.).

Dar astazi lucrurile stau cu totul altfel:

-Dezvoltarea economiei de piata,a marketingului si managementului, calculatorul,internetul si telefonia mobila,contabilitatea pe soft-uri tot mai sofisticate si multe altele similare,au impins cheltuielile de administratie si regie generala la limite ce oscileaza in jurul a 40% din totalul cheltuielilor compatibile cu veniturile.Daca la acestea mai adaugam cheltuielile de desfacere,financiare si exceptionale ajungem la jumatate. Cum ele nu se includ in costul stocurilor/produselor,ma intreb ce mai exprima restul ?.
- Regia de fabricatie a devenit si ea tot mai mare datorita mecanizarii,automatizarii si robotizarii(se apreciaza ca in industria moderna,cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajului detine peste o treime din cheltuielile de prelucrare) ; ele trebuiesc repartizate asupra obiectului calculatiei pe baze conventionale( « chei « ),despre care,singurul lucru cert ce se stie este ca n-au nici-o fundamentare stiintifica.
- Costul postcalculat nu mai face nici doi bani (informational,evident),pentru ca se obtine prea tarziu fata de inchiderea perioadei de gestiune, si nu mai stiu la ce ne trebuie. Pentru ca un client cand vrea sa comande un bun,o lucrare,o prestatie,etc. intai te intreaba « cat costa » ! ,iar ,prin prisma celor aratate mai inainte,nu stim.

Asa a ajuns IAS-nr.2, la capitolul « Tehnici de masurare a costurilor » sa faca doar urmatoarele precizari :

- Diversele tehnici de măsurare a costurilor, cum sunt metoda costurilor standard sau metoda cu amănuntul pot fi folosite pentru simplificare, dacă se consideră că rezultatele acestor metode aproximează costul. Costul standard ia În considerare nivelurile normale ale materialelor şi consumabilelor, manoperei, eficienţei şi capacităţii de producţie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic şi ajustate, dacă este necesar, În funcţie de condiţiile actuale.
- Metoda cu amănuntul este adesea folosită În comerţul cu amănuntul pentru a măsura costul stocurilor de articole numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este practic să se folosească altă metodă de determinare a costului. Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din preţul de vânzare al stocurilor. Procentajul marjei brute utilizat, ia în considerare stocurile al căror preţ a fost redus sub preţul de vânzare iniţial.(Adesea este utilizat un procent mediu pentru fiecare departament).

5. SI TOTUSI TREBUIE SA EXISTE SOLUTII !

Mecanismele generarii cheltuielilor si formarii,pe aceasta baza , a costurilor sunt probleme de mare dificultate si finete ce au dus la crearea unei veritabile « stiinte a costurilor ».Iar ca orice stiinta trebuie bine insusita,mai ales cand procedura generala a gestiunii lor este atributul exclusiv al fiecarui operator economic.
Expertiza noastra ne indreptateste sa afirmam ca « singura solutie fezabila (seul solution) este determinarea costului stocurilor/produselor prin folosirea metodei costurilor standard sau normate ; care constă în determinarea cu anticipaţie faţă de punerea în fabricaţie a produselor atât a cheltuielilor directe cât şi a celor indirecte (grupate în cheltuieli fixe şi variabile), cuprinse în costul de producţie sub forma unor antecalculaţii »..Costul acesta poate fi destul de fidel daca :
- productia/stocurile se determina la nivelul capacitatii tehnice(si atunci de toate implicatiile subactivitatii sau supra incarcarii scapam) ;
- pentru cantitatile consumate,de materiale,servicii,utilitati dar si de munca exista norme si pot fi actualizate,in functie de realitatile anterioare,la orice moment dorit.La fel este si cu pretul,si implici,valoarea lor.
- cheltuielile de administratie generala,care uneori fluctuiaza puternic de la o prioada la alta ,pot fi anticipate suficient de argumentat,atat pe baza realizarilor din trecut dar si pe baza Bugetului de venituri si cheltuieli aprobat de Adunarea Actionarilor :
- in acest cost pot fi introduse si asa zisele « cheltuieli interzise « ;(aratate mai inainte),putand ajunge pana la » costul complet sau comercial »,adica la poarta fabricii sau in alte conditii de « franco »,pentru ca el ne poate servi ca informatie de negociere a pretului cu un potential cumparator(dar atentie la procedura de repartizare a regiei generale,pentru ca ea poate deforma orice).
Acest cost standard ,necesita foarte multa munca,experiente si expertizari,analize si revederea normativelorstudiul pietei si al preturilor si alte aspecte deseori neprevazute,are o valoare informationala evidenta,se calculeaza analitic,de regula odata pe an(in momentul cand ai toate informatiile necesare :mai-iunie). El poate fi mentinut in viata(in actalitate) inca mult timp,mai ales daca este corect organizata evidenta abaterii cheltuielilor efective fata de nivelul antecalculat pornind de la costurile standard.

Valoarea realizabilă netă

Actualizarea permanenta a costurilor standard si aprecierea lui ca o informatie fezabila in conducerea economica,sunt strans legate de analiza corelatiei cu asa numita “valoare realizabila neta”,despre care,standardele internationale dau unele interpretari logice:

(a). Costul stocurilor este nerecuperabil dacă acele stocuri au suferit dete¬riorări, au fost uzate moral integral sau parţial ,daca preţurile lor de vânzare s-au diminuat Costul stocurilor este, de asemenea, nerecuperabil şi în condiţiile în care au crescut costurile estimate pentru finalizare,sau costurile necesare estimate pentru a efectua vanzarea..
. Practica diminuării valorii stocurilor sub cost, până la valoarea realizabilă netă, este consecvenţă cu principiul conform căruia activele nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor.

(b). De obicei, stocurile sunt diminuate până la valoarea realizabilă netă element cu element Uneori însă, poate fi mai adecvat să se grupeze elementele similare sau conexe. Acesta poate fi cazul unor elemente de stoc care aparţin aceleiaşi game de produse, care au scopuri sau utilizări similare, care sunt produse şi comercializate în aceeaşi zonă geografică şi care nu pot, practic, să fie evaluate distinct faţă de alte elemente din acea gamă de produse. Nu este adecvat ca valoarea stocurilor să fie diminuată pe baza unei clasificări, de exemplu, produse finite, sau stocurile dintr-o anumită industrie sau zone geografice. În general, prestatorii de servicii cumulează costurile în funcţie de fiecare serviciu, pentru care va fi stabilit un preţ de vânzare distinct De aceea fiecare dintre aceste servicii va fi tratat ca un element separat.

(c ). Estimarea valorii realizabile nete se bazează pe cele mai credibile dovezi în momentul în care are loc estimarea valorii stocurilor care se aşteaptă a fi realizată. Aceste estimări iau în considerare fluctuaţiile de preţ şi de cost care sunt direct legate de evenimente ce. au intervenit după terminarea perioadei, în măsura în care aceste evenimente confirmă condiţiile existente la sfărşitul perioadei.

(d). Estmarea valorii realizabile nete ia în considerare, de asemenea, scopul pentru care stocurile sunt deţinute. De exemplu, valoarea realizabilă netă a stocurilor care unnează să fie livrate în baza unor contracte ferme pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii este preţul stabilit contractua. In situaţia in care cantitatea contractată este mai mică decât cantitatea deţinută, valoarea realizabilă netă a surplusului se va determina pornind de la preţurile generale de vânzare practicate pe piaţă. Provizioanele sau datoriile contingente .pot apărea din contractele ferme de cumparare.Asemenea provizioane sau datorii contingente vor fi tratate conform IAS nr.37 –« Provizioane,datorii si active contingente ».

(e). Valoarea materialelor şi a consumabilelor folosite în producţie nu este diminuată sub cost dacă se estimează că produsele finite în care urmează să se încorporeze vor fi vândute pentru un preţ mai mare sau egal cu costul lor. Totuşi, dacă se estimează că acel cost al produselor finite va depăşi valoarea realizabilă netă, atunci şi costul materialelor aferente se diminuează până la valoarea realizabilă netă. În aceste cazuri, costul de înlocuire al materialelor poate fi cea mai adecvată măsură a valorii realizabile nete.

(f). Pentru fiecare perioadă ulterioară se efectuează o nouă evaluare a valorii realizabile nete. Dacă acele condiţii care au determinat decizia de a diminua valoarea stocului până la valoarea realizabilă netă au încetat să mai existe, atunci valoarea cu care s-a reflectat diminuarea se va storna, astfel încât noua valoare contabilă a stocului să fie egală cu cea mai mică valoare dintre valoarea de intrare şi valoarea netă realizabilă revizuită. Aceasta se întâmplă, de exemplu, când preţul unui produs a scăzut, este încă în stoc într-o perioadă ulterioară, iar preţul său de vânzare creşte.


6. O NOUA VIZIUNE ASUPRA COSTURILOR.

Dupa introducerea International Accounting Standard s-a constatat ca metodele clasice de calculatie nu mai satisfac cerintele actuale,astfel cas-au dezvoltat alte metode,veritabile sisteme de management-costuri,pentru ca piata a inceput sa demonstreze ca « cea mai importanta calitate a unui produs corespunzator din punct de vedere tehnic,este calitatea de a costa cat ma iputin !"

La o cosfatuire la varf care a avut loc la Strasburg in urma cu mai bine de 20 de ani,deasupra mesei prezidiului trona o lozinca cu urmatorul continut : « Stapaniti costurile !Altfel va vor domina ele blocandu-va dezvoltarea armonioasa a companiei…si propria dvs,perspectiva ! »..
Folosindu-ne de bazele si tehnologia calculatiei,de restrictionarile in materie de tratamentul cheltuielilor , de autonomia companiei in gestionarea costurilor,dar si de capacitatea echipei de specialisti si I.T.-isti operatori ,au inchegat si consolidat veritabile
sisteme de control al costurilor,caracterizate prin rationament stiintific si performanta.
Spre exemplificare va voi descrie doua astfel de cazuri :

(a).Sistemul cost-control,in care obiectul calculatiei il constituie centrul aducator de venituri (spre exemplu camera sigla,sau dubla sau un apartament de hotel,o zi de functionare a piscinei la un anume grad de ocupare ;centrul de comert si afaceri ;centrul de conferinte ;zona peisagistica si de agrement)..Pentru fiecare se normeaza cheltuielile, el este un veitabil centru de profit.Cheltuielile se aseaza intr-o matrice careia i se da forma dorita in functie de natura proceselor comerciale si de prestatii .Nu pot sa-l descriu in cateva pagini,el este concepurt de un grup de specialisti si aprobat de Consiliul de supraveghere ,este « asezat »; intr-un « Manual de proceduri « ,actualizat in permanenta in functie de evolutia legislatiei,acquis-ului comunitar,piata muncii si a bunurilor,nivelul inflatiei,etc. si tinut in stare de operabilitate permanenta.

(b) Sistemul bugetelor flexibile ,comform caruia cheltuielile,impartite in fixe si variabile,sunt normate pe subunitati independente,cu 8 niveluri diferite in functie de 8 clase de venituri(marime si structura); .Cheltuielile sunt detaliate » pana in panzele albe « :salariale,materiale de intretinere,amortismente,reparatii,energie,transport-deplasare.Separat,pentru fiecare tip din clasificatia asigurarilor,se urmaresc corelat mai multi indicatori :prime subscrise,daune platite,rezerve constituite ;rata daunei,rata sinistralitatii,rata contributiei la profit.Toate aceste elemente matriciale sunt resistematizate permanent prin programul I.T. , realizarile sunt sistematic controlate si comparate ,prin sisteme actuariale,cu perspectivele,astfel incat sa se poata preanticipa realizarile pana la finele anului..Si totul este corelat cu Bugetul de venituri si cheltuieli al Companiei iar manualul de proceduri este permanent actualizat impreuna cu manualul de contabilitate si coordonarea activitatii subunitatilor. Nu este usor,dar merita.
Eu am scris cel putin 5-6 mari tratate de calculatia costurilor,am introdus noi sisteme de control al costurilor in mari firme,inclusiv straine,si concluzia ferma la care am ajuns este urmatoarea : « Costul pare o notiune simpla pe care toata lumea o cunoaste,sau crede ca o cunoaste,dar calcularea lui ridica probleme de mare dificultate,daca nu imposibil de dezlegat ! ».

Bibliografie pentru specialisti :

. Dragan,C.M. – Calculatia costurilor,Editura Academiei Romane , Bucuresti,1979 . . Dragan C.M. – Sistemul costurilor normate ;Editura Academiei Romane,Bucuresti,1985. . Dragan,C.M.;. Deakin,E.B.; Maher M.W.- COST ACCOUNTING; 1987 Second edition; IRWIN- Homewood,Illinois-60430
C.M.DRAGANELLO,29.08.2008R
Last edited by C.M,DRAGANELLO on Tue Sep 16, 2008 8:55 am, edited 1 time in total.
Salut initiativa fondarii acestui forum si perseverenta grupului de specialist care il administreaza.
c.m.dragan
Clubul de la Buzau-Clubul Contabililor Liberi

Post Reply

Return to “Metode de contabilitate de gestiune si de calculatie a costurilor”